Asculta suflete ranit/Cumplita mea povata/Fi stanca rece,fi granit/Si bate-ti joc de viata/Te vreau mai tare,vreau sa taci/Sa nu plangi nici in noapte/N-ai ajuns un un cersetor,de zambete desarte..../...Fi stanca rece si nu te-nduiosa/De-a dragostei suspine/Si bate-ti joc,de nu vrei ca/Sa-si bata viata joc de tine!
POATE SUNT CAM DURA,dar am suferit enorm,oameni apropiati si dragi sufletului meu m-au suparat,intristat,dezamagit!Vina stiu ca o port doar eu pt.ca m-am amagit singura...Sper sa-mi fi fost invatatura de minte si sa nu mai cred in oricine si oricum...Am gresit si eu,dar imi recunosc vina si chiar nu vreau sa supar pe nimeni,sa jignesc,sa dezamagesc.Toata speranta si increderea in CEL DE SUS!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Iubita mea, imi plac mult versurile tale, simt ca 'renasti'si ma bucur comparatia cu...GRANITUL.SA TE AJUTE DUMNEZEU LA TOT CE TI-AI PROPUS!
RăspundețiȘtergereTe astept sa citesti o poezie pe care ti-o dedic cu toata dragostea:ELEGIE.o sa te intareasca sigur. BINE AI REVENIT FLORIK!
RăspundețiȘtergereFlori draga, versurile sunt foarte frumoase si transmit multa durere. Suferinta este o incercare in care suntem pe muchie de cutit, unde situatia de mijloc (chiar pe muchie) e cea mai rea. De-a stanga si de-a dreapta sunt deznadejdea si nadejdea.
RăspundețiȘtergereDar, pentru ca Dumnezeu ne iubeste mult, ne-a pus o centura de siguranta (cum au cei de la circ care evolueaza la trapez). Si cand simtim ca doare prea tare si cu teama in suflet ca om cadea de-a stanga... trebuie sa strigam cu tarie si Dumnezeu va randui.
Flori, ne e greu si drumul pe orizontala d'apoi pe verticala...
M-am gandit la o sumedenie de povesti... si cred ca cel mai potrivit cuvant e cel al Sf Ap Pavel "Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara" (Romani 5, 7). Suferinta aduce rabdare, sa nu-ti para rau.
Sa fim BUNI si DEMNI.
Te imbratisez cu mult drag
Doamne cata intelepciune in comentariile voastre...Imi propun sa fiu mai puternica si atunci...hop iarasi o cadere,dar ne ridicam noi cumva si mergem mai departe dar numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu,dar ca sa ajungem la EL mai intai trecem pe la Sfinti si altii de aici de pe pamant in care ne-am pus mare nadejde ca ne vor ajuta sa inaintam pe calea spre desavarsire...suntem dezamagiti cand vedem ca nu numai nu suntem ajutati da mai suntem si dati la o parte pt.lipsa de incredere...Asta e,nu ma voi justifica in fata celor care oricum nu au incredere in sentimentele mele,doar mi-e martor Dumnezeu ca imi iubesc aproapele,ca doresc binele celor din jur,ca sufar pt.cei la care tin si pt.cei la care tin mai putin...Sa ne intarim si sa avem multa RABDARE!Cu mult drag pt.prieteni dragi...
RăspundețiȘtergerePe unde mai esti Florik? Fii binecuvantata!
RăspundețiȘtergere